Auzind acestea Preotul Superior s-a supărat foarte tare.
          Eu însă am spus: Ei bine, domnule superior al Templului, iată că acum v-am oferit dovada că, dacă tocmai ceea ce am sustinut eu este o aberaţie - dar v-aţi putut convinge cu toţii că nu este - chiar voi sunteţi cei care o alimentaţi şi o răspândiţi?! Dacă eu am spus cumva un neadevăr, poţi să dispui să-mi pună lacăt la gură pentru îndrăzneala mea! Dar va fi foarte greu să faci acest lucru, fără să fii obligat să declari aberaţii ceea ce se află scris în catehismul nostru popular! Eu aş vrea acum să aud chiar de la tine motivul pentru care ai făcut acest lucru! Eu am spus ceea ce am avut de spus, acum este rândul tău ca să-mi răspunzi!
          Preotul Superior avea o mină ridicolă şi el era foarte jenat ca să mai poată da un răspuns.
          S-a ridicat însă imediat un alt cărturar şi a spus: Înalt prea cinstita Domnia sa a vrut să te pună la încercare, pentru a vedea cât de bine cunoşti catehismul popular, pe care tu te-ai priceput atât de bine să-l folosesti pentru a-ţi susţine cauza ta! Hai să lăsăm această controversă acum şi să vorbim mai bine amândoi despre cu totul altceva! Căci în cazul unor asemenea discuţii în contradictoriu nu ieşim niciodată la capăt!
          Eu am spus: Ia te uită ce deştept ai vrea tu să fii, dacă ai putea! Tu ai vrea cumva acum să-l ajuţi pe preot să iasă din cloaca în care singur s-a vârât până peste cap; dar iată că nu se mai poate! Eu îmi dau foarte bine seama, că el nu-mi poate indica motivul pentru care el a numit aberaţie ceea ce am susţinut eu şi ceea ce el în calitate de Preot Superior ar fi trebuit de mult să ştie, printre cei dintâi, şi anume că toate aceste lucruri sunt scrise în catehism pentru oricine vrea să le citească; dar pentru că el nu le-a cunoscut, le-a numit aberaţii, şi asta în condiţiile în care el este Preot Superior, cărturar şi bătrân al Templului!
          Ceea ce ar trebui să dea oricui de gândit este situaţia în sine şi anume, cum poate cineva în zilele noastre să ajungă să fie Preot Superior, fără să fie pătruns de Mintea (Conştiinţa) lui DUMNEZEU şi fără să cunoască aşa cum trebuie cuvântul lui DUMNEZEU! Nu este în această privinţă poruncă şi în acelaşi timp datină, ca orice Preot Superior, care se află pe scaunul lui Moise şi al lui Aaron, să cunoască foarte bine Scriptura în toate amănuntele ei, ca să poată lămuri prompt, aşa cum se cuvine, pe oricine are vreo neînţelegere sau îndoială?!
          Ce lămuriri şi explicaţii poate însă să dea acest Preot Superior, care nu cunoaşte nici măcar varianta prescurtată a catehismului popular, făcându-se astfel de râs şi supărând pe un evreu adevărat şi zelos, când dătorită neştiintei sale totale numeşte aberaţie ceea ce orice copil evreu are datoria să afle citind catehismul, căci altfel nici un meşter cinstit nu-l acceptă ca ucenic în atelierul său!
          Atunci un alt bătrân m-a apostrofat să fiu mai atent la cine este şi ce este un Preot Superior.
          Eu însă am spus: Atâta vreme cât spun doar adevărul curat, pot să jignesc pe vreun om adevărat?! Spuneţi voi singuri dacă ceea ce eu vorbesc aici nu se află scris în cartea lui Mo!se, şi dacă lucrurile nu se prezintă aşa cum sunt ele în realitate. Din păcate, trebuie să recunoaşteti că astăzi nu înzestrarea spirituală, ci averea acumulată primează în numirea unui om într-un post de conducere, unde de obicei, el devine în urma acestei avansări mai sărac spiritual, dar mai bogat material. Acum spuneţi-mi singuri, dacă aceasta este cumva drept în faţa lui DUMNEZEU?
          Este de la sine înţeles că în asemenea condiţii este greu de aflat o informaţie despre sosirea făgăduitului Mesia, de la cei care ar trebui să ştie câte ceva, dacă tocmai aceştia sunt prea puţini cunoscători ai Scripturii sau chiar nu ştiu nimic despre existenţa unei scrieri emanate din Duhul Sfânt prin Moise sau prin alţi profeţi, dar care, cu toate acestea, stau cu mare emfază în scaunul lui Moise sau al altor profeţi! Ei ştiu prea puţin sau nimic despre DUMNEZEU şi despre cuvintele Sale şi încă mai puţin despre cuvântul cel viu al lui Iehova (DUMNEZEU) în om, prin care acesta poate deveni el îusuşi un Fiu al lui DUMNEZEU, după cum susţin foarte clar principiile pe care chiar ei le-au elaborat pentru instruirea poporului! - Ce spui tu, judecătorule roman, ca păgân, despre astfel de lucruri şi situaţii?
          Judecătorul a spus: Eu nu pot decât. să-ţi dau dreptate în toate. Aici, între aceste ziduri şi în această sală închisă tu poţi vorbi orice doreşti, dar ia aminte că în faţa poporului n-ar fi cuvincios, ba chiar ar fi rău şi eu sper că nu vei face aşa ceva pentru că eşti mult prea înţelept şi îţi dai seama ce urmări nefaste ar avea pentru zilele noastre toate acestea! Dar acum consider că este cazul să ne oprim şi să mergem la cină.! Tu şi Simon sunteţi astăzi şi mâine oaspeţii mei! Şi spunând aceasta, judecătorul suspendă astfel discuţia, amănând-o pentru ziua următoare.
          În apropierea Templului era un han mare şi acolo am servit cu toţii o cină zdravănă, după care ne-am dus la culcare.
          Acest han aparţinea însă Templului şi era întreţinut de slujitori ai Templului.
          Călătorii care rămâneau aici erau taxaţi, ca şi cum ar fi rămas chiar în Templu. Adică se putea rămâne şi la Templu, dar trebuia plătit dublu şi nu primeai altceva decât pâine şi apă.
          Deci, când se spune că am rămas trei zile la Templu, trebuie luat în consideraţie şi acest han al Templului.
          Noi trei am dus-o bine la han şi acolo fiecare dintre noi a putut dormi liniştiţi.